Cucurigu, boieri mari!

IMG_9579-1De două săptămâni încoace, în plin post al Paştelui, cineva îmi perturbă somnul. Atât de tare, încât mă face să dezlănţui adevărate scenarii apocaliptice
pentru înlăturarea diabolică a factorului perturbator.

Acest mic biped, încrezut şi cocoţat pe garduri, arogant şi năzuros, mi-a stricat mie aura de femeie odihnită, dobândită după o trudă de mai bine de un an jumate, în care am fost ca o sclavă pe plantaţie, în grele încercări de a-i regla somnul fetei.

Pe când mă lăfăiam eu mai bine în pat, neîntreruptă nici de laptele de la ora 2, nici de apa de la ora 4, de ceaiul de la ora 5 sau de orice fel de „maaaamiii” justificat sau nejustificat, pe când ajunsesem să mă bucur de niţică independenţă binemeritată şi câştigată în urma a 8 ore bune, legate, de somn adânc, vecina mea şi-a cumpărat (și) cocoş. Acest cocoş, înfumurat specimen cu 17 pliscuri, mă înnebuneşte. Mă înnebuneşte la modul la care caut disperată pe internet diferite reţete de ciorbe de cocoş fălos, cu sau fără borş, ca să am imboldul necesar să îl (vorba aceea) cocoşesc.

Nu săriţi! M-am gândit şi la idei mai paşnice, precum să îi leg clonţul îngâmfat cu aţă, să îmi pun pene mai mari ca ale lui şi să îl hâşăi de pe strada noastră cândva liniştită, să îl cumpăr pe bani grei şi să-l fac sclavul meu sau chiar să îl donez unei familii aflate în mare nevoie de cocoşi nemernici (dar care locuieşte la 100 de km distanţă de urechile mele). M-am gândit chiar să îmi vărs doleanţele la ghişeul primăriei marelui oraş turistic, gazdă de cocoşi aroganți. Însă, când la fiecare crăpare de zori, mie îmi crapă capul de la atâta cucuriguuu, parcă îmi vine mai degrabă să iscodesc soluţii neortodoxe.

M-am stăpânit. Până azi, când, în toiul zilei, la 2 după-amiază, pe când frământam cu avânt cozonacii, porneşte fanfara de pliscuri, însoţită de cele 12 găini, care, bag mâna în foc, cântă din cauza abuzului verbal şi emoţional suferit în urma venirii cocoșului. Așa că, vă rog, ajutați-mă să scap de el! Până acum a avut mare noroc că nu e miel! Dar, uite aşa, uitându-mă dacă îmi cresc cozonacii, mă gândesc machiavelic cum să îl sacrific, salivând la un sandviş cu creastă și garnisit cu sos de mărgele. Nu-i așa că ar ieși un plating minunat?

Reclame

9 gânduri despre &8222;Cucurigu, boieri mari!&8221;

  1. Si eu am niste cocosi si gaini intr-o curte dintr-o zona „rezidentiala” (Popesti Leordeni), chiar daca vizavi e un ditamai sirul de blocuri. Asta e, m-am obisnuit cu orataniile 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s